duminică, 26 septembrie 2010

Time after time

"Niciodata n-ai cum sa fii vesel cand termini o etapa din viata ta. Eu am plans ca un copil la terminarea banchetului cu toate ca stiam ca o sa raman in Iasi. M-am despartit de colegii mei, de camin, de viata fara griji si de tot ceea ce a insemnat viata de student. Perioada aceea nu mai vine vreodata inapoi dar ma consider norocos pentru ca am avut sansa sa raman printre studenti si sa mai simt din cand in cand bucuriile de dupa examene, sa particip la chefuri studentesti si sa ma simt macar 10% student.Nu trebuie sa fii trista prea mult timp, si nici nu cred ca vei fi, pentru ca eu te stiu cu zambetul pe buze. O sa vina alte vremuri frumoase, o sa vina primul salariu, primul concediu, primele realizari profesionale si tot asa. Trebuie doar sa stii sa te bucuri de ele. Pe curand, Iulia! " .......
Ce ai citit mai sus e mesajul pe care l-am primit la final de facultate de la unul din fostii mei profesori.....Asta se intampla acum mai bine de un an....si totusi , dupa atata timp inca mai tanjesc cu ardoare dupa anii de facultate. S-au intamplat atatea intre timp.... E ciudat sa vezi viata din alta perspectiva decat cea de elev/student. E ciudat ca rutina ceSpaţiere de la stânga la dreaptalor 15 ani sa dispara din viata ta ....du-te la scoala, vino de la scoala....si sa te trezesti spunand "OK, si acum?"
Cand suntem mici ne dorim sa fim mari, independenti, stapani pe propria viata ....pe banii nostrii. Cand ajungem aici ne dam seama ca parca nu e asa roz cum speram sa fie. Toate aceste privilegii vin la pachet cu noi responsabilitati de care habar nu aveam inainte : chirie, intretinere, taxe, etc. Pfffff, si e doar inceputul :P
Insa oricat de "mari" am fi , intotdeauna va exista copilul din noi.....si ca orice copil, mereu vom tanji la ceva.....sau la altceva.
P.S: primul salariu s-a dus in cateva zile ..... iar primul concediu a fost de neuitat. Thx, mr.M ;)